verde cronic

Flickr

2010-03-06T22:35:00.001+02:00

This is a test post from , a fancy photo sharing thing.

Padova. Sofer sau caine? sau sofer-caine:))

2010-02-27T20:03:00.000+02:00

Ce tare e poza asta!
:))))))))))

Padova. Fotoreportaj.7. Cladirile orasului.

2010-02-27T20:00:00.002+02:00

Hai-hui pe strazi. Cu harta in buzunar, repere turistice in cap, si aparatul la gat, cu capacul scos de pe obiectiv, mai mult pe on decat pe off. Asa m-am plimbat 2 zile pe strazile Padovei. Incercand sa surprind vibratia orasului, sa rezonez cu aerul, cu zidurile si cu oamenii. Mi-a placut foarte mult. Presupun ca mi-a reusit. Mai jos sunt fotografii ce retin cateva detalii. Care particularizeaza la maxim clipa. As putea spune cate o poveste intreaga despre fiecare. Ce am simtit inainte de a pune mana pe aparat. Si cate secunde imi lua sa ma desprind de poveste. Sa merg mai departe. :)

Padova. Fotoreportaj.7. Oamenii orasului.

2010-02-27T19:45:00.001+02:00

Undeva pe la mijloc, am inserat o poza cu un cersetor, stand chiar discret, in pozitia clasica, intr-o laterala a basilicii Sfantul Anton. A fost singurul cersetor pe care l-am intalnit in cele 15 ore de plimbari. Oare de ce si acum mi se pare fata lui cunoscuta?:))

In rest, nu pot vorbi decat despre placerea de a ma plimba pe acolo, si despre constatarea ca desi este al doilea centru universitar al Italiei, (din cate am citit), totusi, acest lucru nu determina in mod necesar aspecte negative asupra ambientului, atmosferei. Mai exact ma refer la curatenie, la liniste, la o anume pace in atmosfera. Si eu am fost studenta, am fost in multe centre universitare din tara, dar la noi, cumva notele sunt mai stridente. Si la acest capitol. Sau copiii din Padova invata mai mult...:)

Padova. Galileo Galilei. Strada lui.

2010-02-27T19:25:00.000+02:00

Strada si casa poarta numele lui Galileo Galilei.

Cine a fost acest om? am preluat din wikipedia informatia, si astfel o prezint:

Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenţei), din actuala Italie, fiind primul dintre cei şase copii ai lui Vincenzo Galilei, celebru cântăreţ din lăută şi muzician teoretician şi ai soţiei sale, Giulia Ammannati.
Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. La 8 ani, familia s-a mutat la Florenţa, dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini.^[1] Apoi, educaţia sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa, la 35 km sud-est de Florenţa.^[1] Deşi a luat în serios posibilitatea de a deveni preot, s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. Nu a încheiat studiile medicale, începând să studieze în schimb matematica.^[11] În 1589, a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Tatăl său a murit în 1591 şi Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. În 1592, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde a predat geometrie, mecanică şi astronomie până în 1610.^[12] În această perioadă, Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile ştiinţei pure (de exemplu, astronomie şi cinematica mişcării) şi în cele ale ştiinţei aplicate (de exemplu, rezistenţa materialelor, îmbunătăţiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica şi astronomia.
Deşi romano-catolic credincios, Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. Ei au avut două fiice, Virginia (născută în 1600) şi Livia (născută în 1601) şi un fiu, Vincenzo, născut în 1606. Din cauza naşterii nelegitime, tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. Singura lor alternativă demnă era viaţa religioasă. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri şi şi-au petrecut acolo toată viaţa.Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. A murit la 2 aprilie 1634 şi este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. Livia a preluat numele de Sora Arcangela şi a fost bolnavă mare parte din viaţă. Vincenzo a fost legitimizat şi s-a însurat cu Sestilia Bocchineri.
În 1610, Galileo a publicat o descriere a observaţiilor sale telescopice asupra sateliţilor lui Jupiter, folosindu-şi observaţiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică şi aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-şi prezenta telescopul influenţilor filosofi şi matematicieni iezuiţi de la Collegio Romano, şi pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliţi ai lui Jupiter. În timpul şederii la Roma a devenit membru al Accademia dei Lincei.
În 1612, opoziţia faţă de teoria heliocentrică susţinută de Galileo a crescut. În 1614, din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella, Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunţat părerile lui Galileo privind mişcarea Pământului, considerându-le periculoase şi apropiate de erezie. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzaţii, dar, în 1616, Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susţină sau să predea astronomia copernicană. În anii 1621 şi 1622 Galileo şi-a scris prima carte, Il Saggiatore, care a fost aprobată şi publicată în 1623. În 1630, s-a întors la Roma pentru a cere o licenţă pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în Florenţa în 1632. În luna octombrie a acelui an, însă, i s-a ordonat să apară în faţa Sfântului Oficiu din Roma.
În urma unui proces papal în care a fost găsit vehement suspect de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu şi mişcările sale au fost restricţionate de Papă. După 1634 a stat la casa sa de la ţară din Arcetri, lângă Florenţa. A orbit complet în 1638 şi suferea de hernie şi insomnie, astfel că i s-a permis să călătorească la Florenţa pentru consultaţii medicale. A continuat să primească oaspeţi până în 1642, când a murit, după ce a suferit de febră şi palpitaţii.

Padova. Galileo Galilei. Observatorul lui.

2010-02-27T19:15:00.000+02:00

Voi incepe cu sfarsitul:

La 31 octombrie 1992, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo, şi a emis o declaraţie prin care recunoştea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat poziţiile ştiinţifice ale lui Galileo Galilei, ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. În martie 2008, Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului.În luna decembrie a aceluiaşi an, în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observaţii telescopice ale lui Galileo, Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuţiile aduse astronomiei.

Cu pierderea multor dintre susţinătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii, lui Galileo a fost convocat în faţa unui tribunal în 1633, acuzat fiind de erezie. Sentinţa Inchiziţiei a constat din trei părţi esenţiale:

Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”, şi anume de a fi susţinut opinia că Soarele stă nemişcat în centrul universului şi că Pământul nu se află în centru şi se mişcă, şi că se poate susţine şi apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. I s-a cerut să „abjure, blesteme şi să deteste” aceste opinii.
S-a ordonat încarcerarea sa; sentinţa a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.
Dialogul a fost interzis; şi, într-o acţiune neanunţată la proces, publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă, inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. (Cartea Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, a fost publicată în 1632, cu autorizaţie oficială de la Inchiziţie şi cu permisiunea Papei.)

Mormântul lui Galileo Galilei, Santa Croce, Florenţa

Conform legendelor populare, după ce a retractat teoria sa că Pământul se mişcă în jurul Soarelui, Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Şi totuşi, se mişcă!, dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa.

După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena), lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florenţa, unde şi-a petrecut restul vieţii în arest la domiciliu şi unde la un moment dat a orbit. Când era în arest la domiciliu, Galileo şi-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reuşite lucrări ale sale, Două noi ştiinţe. Aici, el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă, despre cele două ştiinţe denumite astăzi cinematică şi rezistenţa materialelor. Ca rezultat al acestei lucrări, Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”.

Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani.

Textul de mai sus l-am preluat din wikipedia. Mult mai pe larg poate fi consultat la urmatoarea dresa:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei

Am dorit sa intram in observator. Am fost tristi, fiindca era inchis, programul era restrictiv turistilor.

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 6. Imagini panoramice.

2010-02-27T18:51:00.000+02:00

Sau fotografii in care nu m-a interesat sa caut omul din ele. Fotografie de inginer. Sau de ghid de calatorie. Sau de pliant informativ. Fotografii facute de minte, iar nu de suflet.

Oricum imaginile sunt frumoase, insa eu simt ca nu le simt asa de bine ca pe cele din postarile anterioare, in care subiectul era omul, iar decorul era atributul.

Padova. Prato della valle. Fotoreportaj. 5. Be stupid.

2010-02-27T18:19:00.000+02:00

Sunt in Padova, ma plimb agale in piata imensa si frumoasa numita Prato della valle, si imi sar in obiectiv diverse chestii ...stranii...cel putin. Ma prind ca ar putea fi vorba de ceva campanie electorala, sau reclama la blugi Diesel...sau la altceva ce nu pot realiza cu capul meu romanesc. Be stupid. Din cata engleza stiu, ma gandesc ca nu pot a ma insela asupra mesajului. Si totusi, in coltul dreapta jos scrie Diesel. Ma intreb, oare mai nou are priza la public anti-campania, mesajul pe invers ?

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 4. Zacusca padoveza:)

2010-02-27T17:22:00.001+02:00

Prato della valle, diverse unghiuri de fotografiere, diversi oameni, diverse ipostaze. Diversitate. Zacusca padoveza de inceput de februarie. :). Liniste. Pace.Timp. Sau parca in afara timpului. Ei si eu. Greu de exprimat starea buna interioara pe care m avut-o fiind acolo. Facand ceva ce imi place enorm, fotografiind oameni care traiesc fiecare in felul sau. Care sunt ei insisi mai mult decat eu sunt obisnuita sa vad in jurul meu.

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 3. Atentie la biciclisti!

2010-02-27T17:07:00.000+02:00

Mult mi-a placut in Padova faptul ca lumea circula cu bicicleta. Incarcand aceste poze pe blog, simt ca nu am reusit sa surpind in esenta fenomenul, ramane sa fiu crezuta pe cuvant :)...bine, ca si clima permite, mi s-a raspuns, da,..hmmm... poate da, poate nu. In cele 2 zile cat am stat acolo, primele 2 din februarie, era cam frig pentru a te da cu bicicleta, adica soare cu dinti, poate spre pranz sa fie peste 0 grade. E ceva mai mult aici, este obisnuinta de a trai altfel, de a ma respecta, de a te respecta, de a ne respecta respirand un aer cat mai curat, si incercand sa fac, sa faci, sa facem acest lucru mereu. Bine, ok, dar si strazile sunt bune, doar suntem in Italia, uiti asta? tara cu autostrazi si strazi impecabile...da, nu uit, si completez, tara care isi intelege , accepta si integreaza trecutul in modern, in clipa de acum, tara in care orasele mai toate au povesti de sute si mii de ani, la fel si dalele stradutelor, si porticurile, si fatadele cladirilor, care traiesc in prezent cu aspectul din trecut! ce frumos!

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 2. Love is in the air.

2010-02-27T16:30:00.001+02:00

Love is in the air...la la la ..laaaa :))
Oare am nimerit eu in piata indragostitilor, la ora indragostirii??? :) poate...nu se stie niciodata ce aduce clipa...pentru mine a fost un tandru spectacol, fara afis si bilet, locul l-am ales eu, mereu altul, insa scena se repeta, actorii erau altii...sau poate nu...erau insasi IUBIREA. Cred ca am asistat la spectacolul iubirii de inceput de februarie. Si asa mi-a trecut mie dupa-amiaza...chiar inainte de asfintit, am fost si eu invitata in scena, insa am refuzat multumind frumos invitatiei la cafea sau campari, pastrandu-mi zambetul si incercand sa nu jignesc omul. Povestea s-a terminat cu un ciao bela si liubliu :))...ce spuneam...iubirea era in aer, contaminanta :)

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 1. Oameni.

2010-02-27T16:15:00.001+02:00

Prato della valle, o imensa piata, cam de 80000mp, frumoasa, ovala, curata, stralucitoare, veche, italiana, colorata, rafinata, cu palate, cu statui, cu fantana arteziana, cu canale si podeturi, cu piata, cu locuinte, cu sediul carabinierilor, cu oameni obisnuiti iesiti la soare, la plimbare, cu cainii, cu apropiatii. Inceput de februarie, insa frig mare pentru ei, obisnuiti cu o clima fara zapada si ger, insa o zi minunata pentru o romanca evadata din tara norilor, ninsorii si zapezii murdare, astfel cum era Romania cu o zi in urma. Am stat multe ore privind, ascultand, relaxandu-ma, minunandu-ma de faptul ca viata se poate derula si intr-un alt tempo. Cel al linistii. Am fotografiat cu anumita retinere specific romaneasca, ca oare nu se supara, sa nu il deranjez pe celalalt, sa nu ma expun stiu eu la ce...etcetc...Ce placere a fost sa observ diferenta si in atitudine...jena si retinerea mea, versus nonsalanta, degajarea si ok-ul primit tacit din partea localnicilor. Atmosfera unui loc o fac oamenii acelui loc. Ceea ce ei transmit, ceea ce ei fac, cum arata ei si cum arata lucrurile iesite din mana lor. Aici ma opresc din povesti, pentru ca imaginile vorbesc.

Padova.Basilica di Sant Antonio. Fotoreportaj.

2010-02-27T15:57:00.000+02:00

La inceputul lunii februarie am respirat din aerul Padovei vreme de 2 zile. Zile minunate, luminate de un soare generos. In aceasta mini-excursie am incercat, pe cat posibil, sa fiu observatoare, mai mult decat vizitatoare. Sa urmaresc ce se intampla in jurul meu, si sa vad ce imi capteaza atentia, si sa ma las sa ntru in atmosfera. Asa ca nu ma pot prezenta cu achizitii culturale, castiguri mentale, ci mai mult cu perceptii si observatii. Am aflat din carti ca Basilica di Sant Antonio a fost construita cu 700 de ani in urma, in cinstea unui preot care la un an dupa moarte a fost sanctificat de Biserica Catolica. Este vorba de Anton, un preot franciscan, de origine din Lisabona, care a calatorit foarte mult predicand si fiind alaturi de oameni, ajutand si facand minuni.Ultimul an inaintea mortii sale l-a petrecut in Padova, oras in care a mai locuit perioada mai indelungata. În anul 1263, când se termină construcţia bazilicii, clădită în cinstea lui în Padova, i s-au transportat moaştele sub altarul din capela închinată lui. Eu am petrecut mult timp in aceasta piateta, privind oamenii,absorbiti in gandurile lor, privind porumbeii, bucurosi de soare, si simtind atmosfera. Calma, relaxata, curata, italiana.

Lalea de februarie.

2010-02-16T19:41:00.001+02:00

Ieri am cumparat-o din piata. Pentru sufletul meu.Mi-am facut un cadou. Pentru ca mi-a indeplinit o dorinta.

Sedinta foto cu o garoafa.

2010-02-16T19:33:00.000+02:00

Duminica am primit floarea asta de la tatal meu. E o garoafa superba. Respira a proaspat, a viu. Dedic aceste imagini cu frumusetea de floare tuturor prietenilor mei.

Sanziana.

2010-02-06T16:26:00.005+02:00

Fetita Almei, Sanziana, ne-a distrat bine, s-a prostit cat pentru vreo 5 copii,... lucru bun de altfel, rasul face bine la sanatate.

Attila.

2010-02-06T16:10:00.003+02:00

Si el a facut greseala sa fie in trecere pe la noi, si uite ce a patit!:)

Sub acoperire.:)

2010-02-06T16:08:00.003+02:00

Mici.

2010-02-06T16:06:00.005+02:00

Multa munca de convingere am depus pentru cateva poze...:)
Mie imi place ce vad.

Ana-Maria.

2010-02-06T16:00:00.010+02:00

E frumoasa si cu peruca si fara, si fiind suficient de nebuna, m-am distrat putin cu imaginea ei. De ce as lasa-o asa, daca se poate inova si prelucra? :)....scuze lui Cezar, nu m-am putut abtine, photoshopul da dependenta:))

Ovi. Spectatorul.

2010-02-06T15:56:00.005+02:00

Cred ca Ovi s-a distrat cel mai bine in acea dupa-amiaza. Noi, adica subsemnata, si ceilalti colegi am fost actorii la care Ovi s-a uitat si poate, ne-a mai fotografiat din cand in cand. A stat deoparte si a savurat agitatia noastra legata de machiaje, regie, lumini, etc etc.

Cezar. Cu masca si fara masca.

2010-02-06T15:54:00.007+02:00

Alma.Sedinta foto. Partea a II a.

2010-02-06T15:51:00.007+02:00

Schimbare de imagine, si, implicit, schimbare de atmosfera. Alma se simte mult mai bine cu banuti pe frunte. Si zambeste tare frumos.:)

Alma.Sedinta foto. Partea I.

2010-02-06T15:48:00.008+02:00

Alma in alb-negru. Cu palarie si tigara. Doamna Alma, va rog!:)

Rodica. Sedinta foto. Partea a IV a.

2010-02-06T15:44:00.007+02:00

Color.

Rodica. Sedinta foto. Partea a III a.

2010-02-06T15:39:00.009+02:00

Alb-negru. Negru si alb si ea.

Rodica. Sedinta foto. Partea II.

2010-02-06T15:33:00.009+02:00

Este Rodica, si imi place mult de ea. Are o expresivitate anume, de poezie romantica, si dulce-amara.
Rodica la sevalet... Cred ca ar putea fi pictorita, actrita, cantareata, poeta, fotografa este, asta stiu sigur, cred ca orice legat de creatie i s-ar potrivi. :) Nu-i asa?:)

Rodica si Cezar.

2010-02-06T15:28:00.005+02:00

:))..............
Blind date.
Ma gandesc acum la pilotul automat pe care suntem setati sa traim, fara sa auzim , fara sa vedem. Pe cine? pe noi, in primul rand. Si apoi pe ceilalti. Asta imi genereaza acum, la momentul scrierii postarii, aceste poze.
Si, culmea, ne tot miram de ce toate ni se intampla noua....:)...pai, de aia!!!! :)

Rodica. Sedinta foto. Partea I.

2010-02-06T15:24:00.006+02:00

Pregatire pentru sedinta foto colectiva. Rodica mediteaza. Multe haine negre. Prea multe.:) Atmosfera neagra. Noroc cu palaria.

Roxana. Sedinta foto si de machiaj.

2010-02-06T15:15:00.008+02:00

Ea este Roxana, colega cu mine la foto, este tanara, frumoasa, originala, si a avut atitudine multa. Si este foarte serioasa. Si a mai avut incredere deplina in mine, lasandu-ma sa ii desenez fata cu creioane . Ne-am distrat cu totii bine.:), mai ales ea, la momentul demachierii :)

Trees and streets in the fortress of Budapest

2010-01-21T10:55:00.009+02:00

De fiecare data cand urc in cetate, ma atrage acest copac si aceasta casa. De fapt, aceasta imagine. O tot fotografiez. Imi place mai mult decat pot spune.:)
La fel patesc si cu ferestrele alea. Am niste reluari in program:))

Intre timp s-a inserat de tot. Iesim din cetate.Tot pe acolo.:) Nu am scapare, iar fac poze, desi imi jurasem ca gata cu fotografiatul pentru astazi, ca ne apuca revelionul pe strazi!:)...si totusi, macar un cadru...pls:)
Si sa-i las pe oamenii astia nefotografiati?:)...no chance..:)...uite ce bine arata cu beculetele alea peste capul lor:), le este luminata calea, viata...:)

Fortress Budapest in black and white

2010-01-21T10:47:00.007+02:00

Am si eu o boala, sa fotografiez si ce nu e frumos dpdv al multora, sau neacademic, sau neclasic, sa zic asa.
Pe mine ma distreaza sa vad sigla mare alba si izbitoare in ochi, a wc-ului public, intre coloanele vechi, antice, cu istorie si cate si mai cate. Ma izbeste contrastul si ma amuza ideea.:)
Restul sunt poze normale.:))

Top view of Budapest

2010-01-21T10:29:00.010+02:00

Ultimul apus de soare al anului ce s-a dus...din cetatea Budapestei.
O dupa-amiaza cam cetoasa si umeda, s-a transformat intr-o seara clara, albastra, cu o luna cat un langos cu usturoi:), mare si apetisanta. Nu-mi mai luam ochii de la ea. Fotografiile le-am facut din mana, trepiedul fiind lasat spre odihna la vreo 600 de km distanta, acasa.

Ce frumos este cerul imediat dupa apus. Inainte de intuneric, devine albastru ca cerneala. Sau ca Laguna Albastra din Malta.

13-1

2010-01-15T23:38:00.009+02:00

13-1.
Pentru aceasta strada. Din Budapesta.
Pentru oamenii care au creeat-o asa.
Sau este o codificare pe care eu am atribuit-o strazii, dupa placuta de la capatul ei, sau inceputul ei? nu stiu, nu m-a preocupat atata precizie.:)

Nu se repeta imaginea.
Desenele de pe acea balustrada erau, fiecare dintre ele, unicat.
O floare nu era ca alta.

La dolce vita! sau foto-chestiile.

2010-01-15T15:52:00.008+02:00

Sunt intr-o faza a vietii in care mereu observ ceva straniu, altfel, anormal...ma rog, oare ce e normal si ce nu e inca nu s-a stabilit sau publicat...deci...revin...faza in care mereu chestii imi sar in ochi. Tot faze/chestii/imagini-cum vreti sa le spunem, care ma opresc din drum si ma fac sa fac poze mental-de multe ori, sau cu aparatul, cand acolo este doar o constructie in constructie. De exemplu.
Asa sa fie oare?
Am senzatia aceea ca de vreo cateva luni, parca vad altfel. Vad altceva. Vad mereu ceva ce as fotografia. Vad ceva.
Ce boala o mai fi si asta:))...rad singura in fata laptopului, de mine. Dar ma simt altfel. Sau era cazul, dupa 30 si ceva de ani, nici nu mai conteaza la cat de multi sunt:), era cazul sa si vad, nuuuu??? :)

Ma pune pe ganduri de genul, oare ce au avut in cap sefii proiectului cand l-au intitulat asa? o sa vina clientii ca mustele la ...ceva dulce...?:))...poate.

Alte imagini care nasc macar aceeasi intrebare cu cea de sus, adica de ce face cineva asta? probabil se distreaza bine lumea in Budapesta. Cred ca asta este raspunsul. Si eu il dau pentru mine. M-am distrat nemaipomenit de revelion, intre vreo 50 de straini, intr-un club de acolo. dar asta e alta poveste. Revin la foto-chestii.

Hai la patinoar! Sau macar la un vin fiert!

2010-01-15T15:44:00.006+02:00

Este aceeasi zi. Penultima a anului cu 9 in coada.
Am ajuns si la patinoar, cautand un wc.
Cum te conduc nevoile. Si cum gasesti si altceva decat ceea ce cauti. Asta este partea distractiva a vietii :)

inca niste poze de acolo, urmand linkul:
http://picasaweb.google.com/verdecronic/LaPatinoarInBudapesta#

Ceata si oameni. Oameni in ceata. Budapesta.

2010-01-15T15:38:00.006+02:00

Tot in 30 decembrie, aceeasi zi, aceeasi ceata etc. Doar este locul diferit. Si actorii. Si observatoarea.
Si tipa cu cizme rosii. Ea a fost muza mea acolo. Pe bune. M-a atras ceva spre ea. Dadea un contrast bun cu griul cetii si al pavajului. Gri cu rosu merge :)

Streets of Budapest. Sau cum descopar ca am un fetis al picioarelor

2010-01-15T15:03:00.019+02:00

Poftiti, este deschis!!! :)

30 decembrie 2009. Plimbare prin centrul Budapestei. Ceata, ploaie marunta. Frig. Umezeala. Eu binedispusa. Vedeam mereu ceva interesant.

In timp ce incarc aceste poze, bang!!!
Revelatie!
Raluca, tu esti obsedata de picioare! uite cate picioare ai fotografiat!
Ale mele, ale altora, picioare peste picioare!:))
Ma distrez bine de mine insami.Dar asa este. In aceasta postare sunt 6 poze explicite cu picioare :)...astept un comment de la un psiholog. Oare ce inseamna?:))

alte poze din acea plimbare, pe picasa:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/StreetsOfBudapest#

budapest by night

2010-01-15T14:57:00.003+02:00

Alte cateva poze pe picasa:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/BudapestByNight#

Drumul.Iluzia masinii.

2010-01-12T17:04:00.008+02:00

Daca tot consum atata timp stand in masina, am decis eu in drum spre Budapesta, hai sa ma joc putin cu imaginile.
Iata ce a iesit.

Si acum, the best of!

Copaci, ceata si oameni

2010-01-12T16:56:00.008+02:00

Copaci si oameni, pierduti in ceata, amestecati cu ea, fiind ceata insasi:) omul e minoritar aici, e inghitit, absorbit...si totusi privitor la aceasta. Eu.

Copaci si ceata

2010-01-12T16:47:00.013+02:00

In ultimele zile ale anului trecut, m-am plimbat prin Budapesta, hai-hui.

In zona castelului huniazilor era o ceata foarte romantica. Inspiratie, aceasta a fost numele acelei ceti.

Fields from Hostomice

2010-01-12T15:32:00.005+02:00

La 50 de km de Praga, m-am intalnit cu iarna naturii. Cu campul plin de zapada, cu aerul inghetat, si soarele cu dinti.

Imprejurimile castelului

2010-01-12T11:12:00.010+02:00

Imi plac orasele cu dealuri. Ai un urcus, iar sus esti rasplatita cu imagini panoramice, cu linistea celei care are ce-si doreste, dar si satisfactia de a vedea si ce nu s-a asteptat sa vada.
La fel de frumos este si momentul drumului.Desi urcusul nu este usor uneori, exact atunci cand ai spune eu ma opresc, am obosit, parca nu am chef sa continui, ce pot gasi? , exact atunci te uiti in jur si descoperi ceva. Iar apoi te intrebi, daca asta am gasit aici, oare ce gasesc si mai sus?
Uite asa m-am distrat eu urcand o strada foarte abrupta si prea lunga pentru oboseala mea, pe care se afla si cladirea ambasadei Romaniei. Ajungand sus langa cetate sau castel, nici mie nu mi-e clar, doar stiu ca am dat peste privelisti frumoase, cu ceata, dar poate astfel misterioase.

Spunea ca esti rasplatita cu privelisti. Adaug. Tot felul de privelisti...:)
Altele de genul acesta, pe link.

http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623194165254/

Carol Bridge

2010-01-12T10:05:00.007+02:00

Celebru sau necelebru, podul facut de un rege pe nume Carol, inainte de anul 1300, este un loc care ma atrage mereu cand revin in Praga. Parca nu as mai pleca de pe el.
Are o atmosfera ce rezoneaza cu sufletul meu.
Peste tot este vorba de arta. Vezi desene, picturi, fotografii. Auzi muzica, aici jazz, acolo vioara, dincolo un casetofon cu muzica de orga. Observi multe lucrusoare hand-made, bijuterii, tatuaje, orice implica participare personala la facerea sa.
Oameni linistiti te asteapta, sau nici macar, doar savureaza peisajul sau o discutie, o tigara sau isi deseneaza urmatorul tablou sau caricatura.
Ceilalti oameni, noi, turistii, ne uitam la ei, zambim, trecem mai departe sau ne oprim, admiram sau fotografiem ce ne place, dam de mancare porumbeilor, ne imbratisam sau ne lasam desenati, ori plecam mai departe fredonand.

Alte poze urmand linkul:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/CarolBridge#

Franz Kafka area

2010-01-12T09:44:00.012+02:00

Am fost in lumea povestilor, a piticilor si a scufitei rosii...:) asa imi parea plimbandu-ma pe stradutele mici, colorate si simpatice din zona Franz Kafka.
Aflata in cetatea de pe deal, dupa palatul unde locuieste si acum presedintele Cehiei, dupa catedrala gotica, imensa, impunatoare si se zice ca si neterminata, urmeaza muzeul jucariilor, si o zona in care nu intri decat pe baza de bilet. Dar merita.
Se vinde bine.
Este si ce sa se vinda.
Este uimitor cum cehii au putut conserva si prelucra, integra vietii actuale, sau comercializa, propria istorie si creatie, ca individ sau ca popor. Adica nu e neaparat uimitor din acest punct de vedere. Mai degraba e uimitor cum altii nu au interes, viziune, si placere in a face asta. Eu pur si simplu nu inteleg. Clar ca nu pot sa accept daca nu inteleg. Si uite asa am un mic conflict interior, mental.:)

Restul pozelor de acolo, dand click pe link:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/FranzKafkaArea#

Praga from tour

2010-01-12T09:26:00.010+02:00

Turnul vechii primarii a Pragai, vestit prin ceasurile sale astronomice, si vechi de vreo jumatate de secol. O frumusete. Monument istoric, si in acelasi timp punct de atractie turistica, bine gestionat, dotat in interiorul sau cu tot ce e nevoie pentru turism. Scari, lift, toalete, oameni primitori si politicosi. Am facut o poza celor care iti verificau biletul, sau care vindeau bilete de intrare, insa e prea proasta calitativ ca sa o tin si pentru mine. Nu o prezint, ca nu am ce, insa imi amintesc cu placere de acesti oameni care erau imbracati in haine de epoca si stateau astfel, lejer, relaxati, la intrare, si la bilete. Mi-a placut mult. Atitudinea. Atmosfera.

Cateva imagini la 360 de grade.

Restul pozelor sunt pe albumul din picasa.

http://picasaweb.google.com/verdecronic/PragaFromTour#

Franz Kafka cafe

2010-01-12T08:46:00.005+02:00

Am servit un ceai Franz Kafka, la pret de ceai fara Franz Kafka, in barul Franz Kafka, in cartierul unde a trait Franz Kafka:)
Matematic vorbind, Franz Kafka reprezinta atunci alcoolul care trebuia sa fie in ceai (dar nu a fost), conform continutului descris in meniu si comenzii mele.:)
Dar fiindca Franz Kafka nu este alcool, si eu am baut la 3,70 euro, un ceai mic cu gust de lamaie.
:))
Cartierul evreiesc!:)

mai sunt poze si pe flickr.

http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623066418829/

Streets of Praga

2010-01-12T07:57:00.015+02:00

Mereu aveam impresia ca ratez o fotografie buna, o imagine , un cadru, ceva. Si chiar cred ca asa a fost. Am fotografiat mult, se putea si mai mult:)...
Este o alta idee de-a mea, faptul ca ar fi o relatie stransa, de interdepenedenta, o dubla determinare, intre om si loc. Mi-a intrat in cap, eu mi-am creeat ideea asta, ca oamenii care traiesc in locuri frumoase, curate, estetice, rafinate , deci rezum, intr-un mediu exterior de o alta calitate a vibratiei estetice, nu sepoate sa nu fie influentati, sau sa fie insasi mediul acela. Oglinda lui.
Sau mediul este oglinda lor.
As dori si argumente contra mea. Ca gresesc.Cu exemple.
Cumva simt ca nu gresesc. Si imi amintesc de o vorba din batrani, ca omul sfinteste locul. Eu o inteleg exact o prezentare sintetica in 3 cuvinte a ceea ce am spus eu in vreo 40 de cuvinte.
Atunci nu ma mir de ce ma simt bine acolo, asa de bine, si nu numai acolo, mai am locuri care m-au inspirat, si de ce percep ca un dus rece, ca ceva dur, neplacut, momentul cand intru in tarape la Oradea, cand trec pe strada Gheorghe Doja din orasul in care traiesc, si enumerarea poate continua.
Imi amintesc, aici este vorba de praga, de vibratia ei.
Si as dori sa ajunga si mediul in acre traiesc la aceasta calitate a vibratiei.
Da, de fapt imi doresc o constientizare a oamenilor care creeaza alaturi de mine acest mediu, si care sa se trezeasca, e clar ca il creeaza in mod inconstient.
Aici am dovada, pozele.
Am poze frumoase si din Romania, si din Tirgu-Mures. Insa sunt cu mult mai putine.

In Praga nu sunt stalpi de inalta tensiune pentru transmiterea curentului electric. Sau eu nu am vazut. :)...cred totusi ca nu sunt.
Sunt muuulte felinare. Si ce bine arata. Ce atmosfera intima, umana, personala, creeaza.

Iar am o constatare.
In Praga trotuarele sunt din pietricele, dispuse in modele placute ochiului, in diverse combinatii. In centrul Pragai, pe km intregi, in toate directiile. De o parte si de alata a Vltavei, printre case, in fata parlamentului, in fata ambasadelor, in toata zona palatului, a catedralei, in susul si josul dealurilor .Pentru mine a fost peste tot pe unde am umblat zeci de ore pe jos...HMMM.
La cat de bine se merge pe ele, ma gandesc ca sunt foarte vechi, si iata, domnule, nimeni nu le-a scos sa faca un asfalt care sa tina pana la prima canicula, cand primeste primele modele toc cui, toc patrat, etc.

Mai am o alta constatare.
In Praga copacii nu sunt taiati , pardon, rectific, ciuntiti, desfigurati, cum se vede prin alte parti. Nu mai zic unde, ca iar imi sare lumea in cap:). Dimpotriva. Acesta este copacul meu preferat din plimbarea mea de o zi si-o seara pe acolo.

Nu stiam ce imi place la poza asta, acum ca am pus-oaici, realizez ca in afara de reflexia frumoasa mai vad ceva. Albul cladirii. A, daa, dar este cladirea in care este magazinul Prada. Ok. Asa sa fie, dar tot imi place.
:)am o problema cu praful. De ceva vreme, mi-am dat seama ce face ca la noi sa nu te impresioneze nu stiu cat nici ce avem frumos. Din cauza murdariei si prafului. Se altereaza culoarea, arata ca apa unde ai spalat sosetele. Si stralucirea arhitecturala sau coloristica sau de compozitie a eleemntelor decorative este ca inghitita de gunoi. Trebuie sa cauti ca sa o vezi. Putin intaresc contururile imaginii, pentru a fi percepute mai bine, in caz ca cineva care lucreaza la primarie, si la urbanism, din greseala citeste aceste ganduri.

De ce merg turistii asiatici, ce or fi ei, coreeni, chinezi, etc, asa de adunati, claie peste gramada, unul peste altul?
De multe ori am vazut aceasta grupare de genul lipiti randurile, acum am si fotografiat-o. E un efect de turma si mai intens decat in alte parti ale lumii? ma intreb si eu, inca nu m-am gandit mult la asta, dar imi sare in ochi diferenta. Nu venea pe strada nici o masina, eu veneam..:) asa tare le-am intimidat pe fetele astea?:))

Imi place muzica Pragai. Peste tot artisti ambulanti, muzica se revarsa de pe strada, sau din biserici inspre strada. Este un spectacol continuu, concomitent in atatea locuri. Un spectacol pentru suflet, pentru simturi:)

Scrie mare, pentru toata lumea:)

Un oras cu oameni toleranti, deschisi la suflet si la minte.
Coexist, afirmatia de pe zidul lui John Lennon, este peste tot.
Grand Hotel, indian music bar, La comida espanola El Toro Negro.
:)

Alte poze de pe strazi pe flickr.
http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623190844838/

Old jewish cemetery

2010-01-12T00:17:00.009+02:00

Ce poate face omul dimineata, cand iese din hotel, si sta in cartierul evreiesc al Pragai?:)
Nu e greu, pentru ca te intrebi repede, oare de ce s-au adunat grupurile...ah, era sa zic, turmele:)alea de oameni pe strazile frumos fardate ale bogatilor evrei cehi. Sa vada unde zac alti fosti bogati evrei.
Ce invatam noi dupa ce facem turul bine conturat si delimitat al cimitirului, al vreo 4 sinagogi?
invatam ca degeaba s-au agitat aia de sub picioarele mele, la 2 metri sau habar nu am cat, ca tot acolo s-au dus.
Nu zic ca bogatia e rea, chiar si mie imi place sa ma bucur de avantajele de a avea bani.
Dar de aici pana la a fi obsedat sa aduni averi si munti de bani...haha...e drum lung. Oricum, la ceva a folosit bogatia acelor de sub pietre, ca mi-am dat eu seama care a fost mai bogat decat celalalt, simplu,... dupa inaltimea pietrei.
Adica vreo jumate de metru de piatra este diferenta.
Poate asta este diferenta.
50 de cm, sau 100. De piatra. Care si ea va dispare, peste un timp.
Deci, nimic, nara, nothing, nincs, sau cum vrem sa mai zicem:)
e bine, nu??:)

Daca stie cineva ce semnificatie are acest zid si banii aruncati aici, in interiorulcimitirului, chiar sunt curioasa sa aflu.
Mi se pare uman si logic si artistic si haios si orice si soricum vreau ca sa arunc un ban, daca am chef, in fantana din Roma, dar in cimitir, parca nu m-as reintoarce sa il vizitez.O data e suficient sa ma prind de faza.

Drumul spre afaraaaaaaaaaaaaaaaa...............:)

Restul pozelor din cimitir sunt in setul de pe flickr.

http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623190583510/

Praga by night

2010-01-11T23:39:00.012+02:00

A doua seara din acest an am petrecut-o in cel mai fotogenic oras, dupa clasificarea mea, adica in Praga.Evident ca am inceput cu Venceslav square, mai exact cu un carnat minunat si o felie de paine in vestita piata. Un fel de paine si sare de-a noastra , in varianta ceha. Paine si carnat. Cel mai zemos si delicios dintre carnati:)). Pe bune. Cine nu ma crede, sa se duca si sa incerce klobasa local, sau super-carnatul:)). Rad bine pentru ca, pana in urma nu chiar asa cu multi ani, adica vreo 4 cred, eram vegetariana convisa de vreo 7 ani. Dar si aia a fost o perioada.

Si am mai facut ceva important inainte si dupa povestea carnatului, am facut peste o suat de poze, asa, din mana, la foc automat...:) se si vede uneori, dar asa de frumos era in orice unghi iti tineai capul, ca eram cu un ochi intr-o parte, cu celalalt in alta parte, iar cu aparatul fotografiam altceva:)...ei nici chiar asa tot timpul, m-am si concentrat uneori:)...cand a fost acel moment, se vede in pozele de mai jos, sau de pe flickr.

Toata lumea parca era preocupata de stomacul lor, sau al altora..:)

Podul Carol. Celebru, frumos si atat de batran, ca jale, din secolul XIII. Acum in reconstructie partiala.
Strada Pariska, hmm, loc periculos pentru femei...multi creatori de moda au acolo magazinele de prezentare. Si totusi, cineva se da cu trotineta, sau ceva similar...:)
Mi-a placut mottoul de pe pliculetul de zahar dintr-un irish pub.
Arrive as a stranger, leave as a friend.

Si m-a amuzat bine diplomatia de tip irish, scrisa pe perete, asa, ca sa stie omul unde a venit. Glumesc. Chiar e faina chestia.
Restul pozelor din acea seara sunt vizibile in setul de pe flickr.
http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623188863712/

Caius. Bebe-party. 17 dec.2008. 2 anisori!

2009-12-28T16:34:00.011+02:00

El este Caius cel mare! :) are 2 ani!!! si nu il intereseaza partea cu fotografiile. Are el alte interese, cred ca maica-sa stie mai bine ce. Am fost autorizata sa fac poze cu copii, lucru ce mi-a placut si m-a amuzat. Partea proasta a fost ca eram cu bateria gata, si am evitat blitzul, asa ca am marit mult ISO, ceea ce a dus la oarece zgomot de imagine. Copiii tot au fost draguti, chiar si asa, doar poate pozele sufera din cauza asta. Evident, faza cu tortul a fost cea mai haioasa parte.
Intotdeauna este cate un binevoitor care stie ce trebuie tu sa faci, si o face chiar in locul tau. Un adevar de care te izbesti inca din copilarie. Toti copiii vor sa iti sufle lumanarea. Mai tarziu, masinuta, mai tarziu, exercitiile de matematica lucrate de tineacasa in timpul tau liber, iar mai tarziu, gagica, locul de munca, si poate continua lista...:)

De aceea e bine sa ai o cutie de chibrituri la indemana.Nu sa ii dai foc binevoitorului, vai, ce idee:)), ci sa iti mai aprinzi o data si inca o data lumanarea:))

Poza de grup. Oare ce a vazut grupul si fotograful nu?

WAW!!!, iubirea e un lucru mare! Important e sa nu iti pese. Sarbatoritul are propria lui filosofie de viata:)

Unde este mami?Mami, mami, ce tot faci...:(...zice Sonia in capul ei cu codite.

Cineva si-a gasit repede ocupatia favorita:) arhivarea paharelor.
Si asta trebuie s-o faca cineva, nu?:)

Jump, Jump, Laura, Jump!!!

2009-12-28T16:14:00.013+02:00

Cineva s-a distrat cel mai bine in seara de 17 decembrie 2009. Ghici, cine sa fie?
Jump, Jump,... Laura jumpaieste la greu, la petrecerea lui Caius. De ce nu ar fi asa, adica acum 2 ani, tot el, micutul era vedeta zilei, numai ce aparuse pe lume. De ce nu ar fi acum maica-sa vedeta serii, macar pentru 5 minute?:) eu am incurajat-o si am fotografiat-o.
Faza a fost tare, asa ca si pozele astea le-am ajustat putin, dupa ea...

Craciun la Neagra

2009-12-27T16:07:00.049+02:00

Am fost plecata 3 zile la munte, cu familionul, si cu aparatul foto. A fost simpatic si inedit. 3 pitici ne-au condus cele 3 zile:)...adica pitica mea si ceilalti 2 din proprietatea fratelui meu. (Despre pitici si lumea lor, in viitoarea postare.) Cumva-cumva am reusit sa scap din lumea piticilor, pret de cate o ora zilnic, si am purces la o mica explorare a zonei dpdv fotografic. Nu prea departe, sa nu ma innamolesc. Nu prea mult, sa nu inghet. Ar fi trebuit sa fie iarna. Parca a fost primavara. Sau toamna. Sau iarna. De fiecare data cand am iesit afara era altfel. Intre timp a plouat si turnat cat a incaput.

Asta a fost atmosfera de seara, 24 decembrie, numai buna sa vina mosuuuu!:)

Si apoi a plecat mosu...:(
A doua zi am iesit pe camp, si prin ce a mai ramas din zapada. Doar eu eram acolo, in ploaia aia marunta, eu si copacii si timpul parca suspendat intre nori si pamant.

Si iar s-a facut seara...
Nu seamana cu o forma de laba de urs?:)

Parca nu ar fi picioarele mele...:) ...deh, am luat si eu masuri anti-mizerie.

Banca asta m-a inspirat, era ceva ce sugera o poveste, din care acum lipseau actorii.

Aici sunt niste cruci. Aici au disparut niste oameni. Moarte si viata, alaturare ciudata, opozitie, insa un concubinaj firesc in satul de la munte.

Ma intorc acasa, ca m-au luat fiorii frigului, altfel as mai fi stat.

Nu s-a intamplat nimic cu casa, :), doar eu testez functiile photoshopului:)
Din capitolul, va prezentam decoratiile casei vechi, recent parasite, probabil ca in viitor, bantuite:)).

iepurasul Robbie is back!

2009-12-19T00:33:00.001+02:00

Millenium

2009-12-19T00:07:00.000+02:00

Am frisoane!:)...pe bune...:))

2009-12-18T23:57:00.000+02:00

Let Me Entertain You

2009-12-18T23:37:00.002+02:00

O seara si doua vernisaje

2009-12-16T15:51:00.074+02:00

Ar fi fost o alta seara de joi, ca oricare alta. A fost insa o seara de joi, 10 decembrie, cu 2 vernisaje in decurs de o ora. Primul a fost la galeria de la Palatul culturii, iiar urmatorul la cea din casa Bernady, de pe strada Horea. Am fost si eu acolo, impreuna cu oameni, prieteni, cunostinte, necunoscuti, si cu sufletele lor, atarnate pe pereti:). Glumesc! de fapt nu:)) chiar erau acolo, doar ce altceva exprima picturile, desenele, sculpturile, si toate creatiile?
Pe drumul de intoarcere spre casa, reflectand la ce am vazut, mi-am zis, cati oameni cu sufletul trist!:(
Eu nu am judecat pe nimeni. Eventual, m-am apropiat mai mult de creatiile care mi-au placut, si le-am facut si poze. Sau, impreuna cu alti colegi , am discutat despre tehnicile folosite, in 2 cazuri fiind pe ganduri, oare cum sunt facute aceste lucrari? As fi dorit sa vorbesc 2 minute cu autorii lor, dar nu ii cunosteam, si intreband pe o doamna ce parea a fi dintre organizatori, mi-a zis ca nu i-a vazut pe artistii cautati. Este vorba de lucrarile de la etaj, o femeie cu un copil, apoi acelasi copil, un barbat si un cal, si barbatul singur-portret.
A fost o seara frumoasa, cu mult suflet.

Totul numai la 10 lei!!!

2009-12-07T13:36:00.084+02:00

Ieri a fost ziua X. Sau mai degraba XXX. Ieri ne-am ales viitorul. Ieri ne-am furat viitorul. Scriu aceste cuvinte luni, 7 decembrie 2009, cand rezultatele unor alegeri pentru un domn important s-au dat peste cap in numai 12 ore. Sunt intr-o stare aiurea. Vroiam sa scriu despre o plimbare de ieri, din piata de vechituri, unde aproape totul este aproape pe gratis. Nu am cumparat nimic, doar m-am amuzat vazand cate chestii se vand si se cumpara. Ce pret mic avem. Ce saraci suntem. Aici iar este o parte din aia de reflectie, unde am vazul amar, si gustul trist. Totusi, unii mi-au cerut sa le fac poze, sa le arat, sa le dau poze, :). Poate nu era asa de frig pentru toata lumea:) Poate ar fi bine sa imi amintesc ca ieri a fost o zi mohorata, in care eu eram vesela. Si ca azi este o zi cu soare clar, iar eu ma simt mohorata. Poate ca nu conteaza nici asta. Cred ca imaginile luate ieri sunt mai reale decat toate starile astea. Nu voi mai face comentarii, le voi lasa sa curga una dupa alta, pentru a vorbi doar ele. Nealterat. Despre viata.

Miscarea face bine chiar si la piata. :) Oricum, faza a fost tare faina! Ce sa mergi la sala sau in jurul blocului...mergi la ocsiko, si gasesti tot ce vrei, chiar si miscare gratis!

Un scurt brainstorming, si s-a hotarat: te vei numi papusa Ocico. Sau Ocsiko. Cum vreti.

Mi-a placut de Rodica...si din alte motive decat cele evidente. Zice: hai sa mergem o data ca ma dor ochii. I-am multumit, ca parca nu stiam ce am, starea aia ca ai privit prea mult si prea aproape.

Inca nu am raspuns la intrebarea de ce oamenii care deseneaza pe ziduri fac desene imposibil de descifrat pentru ceilalti. Sau de ce scriu asa de rotund literele? sa ne faca sa ne oprim o secunda din privit si sa ne intrebam, chinuindu-ne privirea si scormonind intr-un ungher de creativitate a mintii, oare ce naiba a scis omul ala acolo?:)) daca stie cineva ceva despre povestea asta, chiar mi-as dori sa aflu...:)...pe bune!

Mi-am revenit repede din intrebari existentiale :), si m-am pus pe treaba reflectata...am eu ceva acum cu reflexele sau reflectiile?:)

Proba de casca, s-ar putea numi cele ce vor urma:))

Desi vinul fiert baut cu foto-gasca m-a facut mai zambareata, m-a apucat pozatul abstract, in afara de noi, nici macar un catel nu am gasit la vikend.

Cum este sa astepti autobuzul? pai...cam asa...:)

Marti e toamna. Marti sunt iluzii.

2009-11-24T11:15:00.002+02:00

Azi este marti. Saptamana trecuta, tot marti, m-a lovit inspiratia si am scos aparatul la plimbare. Prin cartier. Doar 3 strazi mai incolo. M-am intalnit cu toamna, cu o pisica, cu 2 copii, cu norii, cu lumea parcurilor pustii si a baltilor. M-am simtit inspirata. Mereu aveam senzatia ca vad ceva. Ceva inedit, sau frumos, sau fotogenic pur si simplu. Si mereu am trait cu senzatia ca sunt in lumea iluziilor. Iluzii de toamna, asa s-ar putea numi mai bine imaginile ce vor urma.

In borcan era ceva branza. Afara era frig, sau asa mi se parea mie. O alta iluzie. Fetitei nu-i era frig. Era fericita ca are un borcan cu branza. Erau veseli ca ii fotografiez. Au simtit ca imi sunt simpatici.Mi-au pozat in multe ipostaze, asa de naturali. A fost un episod dragut.

Nu e locul crimei:)), e doar un parc,loc de joaca:))

Paine dupa gratii, brr, cum suna:(

Si ma intrebam, oare chiar e toamna, sau am sarit peste iarna si eu unde am fost, ca aici sunt muguri!:)

De fapt cum e lumea asta? ma intrebam si continuam sa apas butonul. Nici acum nu mi-e clar:))

Oare nu traiesc eu cu capul in jos?:) de ce as fi sigura ca nu este asa?....iluzii...iluzii...HMM;

Chiar m-a distrat garajul roz. De ce nu, in fond? poate o Barbie aici isi tine bicicleta...:)

Cine a spus ca blocurile comuniste sunt urate? si asta e o iluzie..nu? depinde ce vezi!:)

Iata, a venit toamna!...:) care din ele e cea adevarata ?

Alta iluzie..sper...sau, alt iluzionist? :) ma intreb...retoric, oare cine il mai crede...si totusi, se pare ca multi traiesc in lumea circului...:(

Fug in alta lume, evident o alta iluzie , dar macar e mai colorata .

Pedalez din greu pe subiectul iluziilor, ce-i in jur ma inspira:)

Gardul scolii mele...o mama asteptandu-si copilul...copilul care nu vine...o poveste.

Aproape trista ca mama nu si-a gasit copilu, plec din curtea unde alergam si eu candva, si ma intorc spre casa. Surpriza iar. Alte iluzii:) jale ce-a fost in ziua aia!!:))

Deja nu ma mai intreb care din ele sunt eu, imaginea sau cea care nu sunt imaginea...ca nu mai stiu...imi dau seama ca nici nu conteaza.

Cine sunt eu?

Asta conteaza.

Deoarece inca nu stiu...inca...:)

www.concurs-inspired.ro

2009-11-23T14:55:00.001+02:00

Vineri seara, destul de tarziu, cu emotii ca ar fi prea tarziu, am incarcat 5 fotografii pe site-ul concurului. Bucuroasa ca s-a terminat, bucuroasa ca am reusit sa am facut aceste 5 fotografii.Bucuroasa de drumul scurt si intens strabatut pana la ele. Bucuroasa ca am aceste prietene care m-au inspirat. Bucuroasa ca sunt bucuroasa.

Le multumesc acum si aici, din nou, Danei, Dianei, mie :) si Roxanei !

verde-albastru

2009-11-23T14:47:00.001+02:00

Afirm ca sunt verde. Imi place verdele. Dar totusi pot fi si albastra :) pot fi orice!...?:..cred ca da...ca pescarusul Jonathan. Da, iata-ma-s, eu, intr-o varianta blue, exercitiu fotografic pentru concursul inspired. La fel ca si prietenele mele, m-am compus si recompus. E interesant.Distractiv. Mai ales atunci cand a intrat in camera cineva, si, uitandu-se la mine, imi spune, Raluca, nu te speria, dar... bla bla, si m-a luat rasul, ca eu trebuia sa zic asta, de dupa usa...inainte de intalnirea de gradul 0.

Unde. Underground. Cine. Roxana.

2009-11-21T23:20:00.002+02:00

Ce interesant a fost, chiar nu pot spune...foarte. Partea proasta a povestii, trepiedul. Underground. Acolo sigur nu te dor ochii. Poate numai de prea mult intuneric. A fost un intuneric albastru, care ne astepta, parca era un facut. O primire albastra din partea unui difuzor aprins si cu filtru gata pus. Ce fain! ore creative si distractive si enervante-a se intelege chestiile ce tin de tehnica utilizarii trepiedului pe intuneric.:) partea buna, Roxana, evident :)) femeia, actrita, rolurile, frumusetea, atitudinea.

Diana si chestiile albastre:)

2009-11-21T22:53:00.002+02:00

Inca mai este sambata, ...asa...deci joi, am vizitat-o pe Diana. O cafea, o tigara, un pisoi, redecorarea camerei, cautand soarele pe dupa nori, idei si culori, pauze si clovni tristi, inspiratie si acuarele albastre. Cel mai tare moment a fost cand am fotografiat-o pe ea si cu sufletul ei. Ea, deghizata bine, insa sufletul ei ma privea de pe panza, cu niste ochi mari, ficsi, albastri.:)

cine este D.?

2009-11-21T22:25:00.001+02:00

Si a fost si ziua de 13, vineri 2009...si cu totii am supravietuit :) intr-un fel sau altul...Pana sa merg la vernisaj, eu am fost cu D., o frumoasa prietena, si ne-am jucat putin de-a fotografiatul, intr-o dispozitie cat mai albastra cu putinta. Cu noi s-a jucat putin si soarele, care cand aparea, cand disparea dupa nori, foamea mea, si durerea de cap a prietenei. Suma acestor jocuri , si esenta lor, filtrate la peste o saptamana de atunci :